Intr-o zi de octombrie acum cativa ani imi spuneam ca in sfarsit a venit soarele pe strada mea, ca in sfarsit Dumnezeu si-a intors fata catre mine.Atunci asa am crezut.si poate la momentul respectiv asa era.Intr-o alta zi de iunie de data aceasta,o zi de marti si 13 Dumnezeu mi-a dat cea mai mare bucurie din viata mea,copilul meu si odata cu acea zi au inceput raspunderile imense.de care nu ma plang,dar am ajuns sa cred ca orice sacrificiu aiface la un moment dat nu mai este de ajuns.si cum sa hotarasti daca trebuie sa te gandesti intai la tine sau intai la copil.de unde poti sti care lucru e maibun pentru copilul tau?
Cineva imi spunea ca pentru a fi fericit copilul trebuie sa fiu sieu fericita.dar daca nu stiu ce anume mi-ar aduce macar liniste ,daramite fericire?Atunci ce e de facut?
Oare de ce uneori nu invatam din greselile noastre,de ce le repetam la infinit cu speranta ca de data asta va fi bine?
Cand ajungi de numai poti face comunicare cu propriul tau eu ,cand nu mai poti vedea luminita ai putea sa crezi ca numai exista nimic pentru tine.Dar cei care dupa ce s-au prabusit au luat-o de la capat,cum au reusit?Cineva spunea ca e de ajuns sa crezi inDumnezeu,dar eu cred ca nu e de ajuns pentru ca e prea multa rautate in lume.DA CREDETI IN DUMNEZEU DAR MAI E NEVOIE DE CEVA....................
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu