o zi din viata unui roman in timp de "criza"

Acum trei luni ne-am dus la vot in speranta ca putem sa mai facem ceva pentru viitorul copiilor nostri.Am ales uninominal chipurile,dar nici acesti uninominali nu fac altceva decat sa se lupte pentru ei si pentru cei care i-au sprijinit.Si dupa ce ne-au promis marea cu sarea acum de cate ori ii intrebi ceva spun ca e criza.Dar oare fac ceva pentru a combate efectele crizei ?Fac ceva pentru cei pe care ii loveste cel mai tare criza?Criza aceea pe care ei prin politicile pe care le aplica sau prin masurile anticriza pe care nu le aplica,nu o pot amortiz pentru a fi mai usor de suportat ?Nu,nu fac.Discuta de acorduri cu FMI care bineinteles ca tot pe amarati ii loveste.Dar oare stie cineva in tara asta ce trebuie facut pentru ca noi cei multi sa nu fim loviti din plin de criza?Nu , nu stiu si ziua romanului trece gandindu-se ca maine poate fi dat afara si nu are cu ce sa mai plateasca facturile,creditul si altele.Se gandeste cum isi va mai trimite copilul la scoala,cum ii ma va lua haine si carti si caiete....................Asa trece romanul printr-o zi .Dar asta e valabil pentru romanul care mai are servici.Dar unii nu il mai au si se sinucid,clacheaza in fata problemelor.Ce le raspund guvernantii celor pe care ii lasa in urma acesti oameni?

cand totul se prabuseste in jurul tau

Intr-o zi de octombrie acum cativa ani imi spuneam ca in sfarsit a venit soarele pe strada mea, ca in sfarsit Dumnezeu si-a intors fata catre mine.Atunci asa am crezut.si poate la momentul respectiv asa era.Intr-o alta zi de iunie de data aceasta,o zi de marti si 13 Dumnezeu mi-a dat cea mai mare bucurie din viata mea,copilul meu si odata cu acea zi au inceput raspunderile imense.de care nu ma plang,dar am ajuns sa cred ca orice sacrificiu aiface la un moment dat nu mai este de ajuns.si cum sa hotarasti daca trebuie sa te gandesti intai la tine sau intai la copil.de unde poti sti care lucru e maibun pentru copilul tau?
Cineva imi spunea ca pentru a fi fericit copilul trebuie sa fiu sieu fericita.dar daca nu stiu ce anume mi-ar aduce macar liniste ,daramite fericire?Atunci ce e de facut?
Oare de ce uneori nu invatam din greselile noastre,de ce le repetam la infinit cu speranta ca de data asta va fi bine?
Cand ajungi de numai poti face comunicare cu propriul tau eu ,cand nu mai poti vedea luminita ai putea sa crezi ca numai exista nimic pentru tine.Dar cei care dupa ce s-au prabusit au luat-o de la capat,cum au reusit?Cineva spunea ca e de ajuns sa crezi inDumnezeu,dar eu cred ca nu e de ajuns pentru ca e prea multa rautate in lume.DA CREDETI IN DUMNEZEU DAR MAI E NEVOIE DE CEVA....................